-

Regatul inocentilor - cartea a treia

*

Niciodată nu mi-aș fi imaginat că, dorindu-ți să simulezi un leșin, chiar ajungeai să pici din picioare și să-ți pierzi cunoștința de-a binelea. Am apucat doar să-mi duc palma spre frunte și să oftez o dată. Intonația teatrală mi-a înțepenit în gât, și din ea a mai rămas doar un horcăit îngrozitor, pe care, cu ultima fărâmă de rațiune, l-am auzit pierzându-se în hăul ce mă înghițise ca o uriașă jivină hămesită.

Probabil că teama de a-i vedea pe Raeran și Chandan înfruntându-se cu atâta încrâncenare sfredelise mult mai adânc decât simțisem eu pe moment. Dacă la asta mai adăugam și faptul că tocmai îl văzusem pe Aro Nadas distrându-se cu prietenii, bucurându-se de viață, continuând-o de la momentul în care o necinstise pe Satya ca și când nimic ieșit din comun nu s-ar fi întâmplat, urlându-și sfidător victoria asupra Torililor, aveam rețeta perfectă a dezastrului.

Chandan era îndreptățit să creadă că înnebunisem. Eram o Toril. Unul din neamul meu nu se punea de-a curmezișul când moartea țintea spre un Nadas. Apuca șansa strâns în pumni, ba chiar dădea o mână de ajutor, dacă era cazul.

Când mi-am revenit, eram încă în cortul unde mă strecurasem după Raeran. Ochii elfului și ai fratelui meu stăteau suspendați deasupra mea ca două perechi de stele tremurătoare, gata să se desprindă din cer. Amândoi îmi rosteau numele și așteptau cu inimile în gât să mă vadă revenind la viață.

— Nayan! a strigat Raeran, cuprinzându-mi fața între palmele sale.

Fratele meu s-a încruntat și i-a urmărit gestul cu evidentă nemulțumire. Amintindu-și probabil de faptul că Raeran își proclamase dreptul de „proprietate” asupra mea, a strâns din dinți și nu și-a manifestat dezaprobarea, deși puteam jura că imaginea surioarei lui dezmierdată de un bărbat îl tulbura. S-a dat deoparte cu un licăr ciudat în ochi, aducând a părere de rău pentru pierderea unui lucru la care ținuse mult. A urmărit gesturile grijulii ale lui Raeran cu aerul unui supraveghetor rigid, aproape sperând să-l vadă făcând ceva nepotrivit, care să-l îndreptățească să-i dea brânci de lângă mine.

— Chandan, am întins mâna spre el, privindu-l rugător.

Mă sfâșia tristețea din ochii lui aurii. Voiam să văd în ei scânteia zglobie a înțelegerii față de gestul pe care îl făcusem. Îi căutam aprobarea așa cum făcusem toată viața mea de copilă și adolescentă. Ăsta era un lucru care nu avea să se schimbe vreodată. Nu era subordonarea surorii mai mici față de autoritatea fratelui mai mare, era iubire și încredere dincolo de orice rațiune.

După ce m-a văzut din nou stăpână pe ființa mea, Raeran s-a îndepărtat un pas, respectând fragilitatea emoției din inima lui Chandan, înțelegând că, pentru el, era prea mult dintr-odată. I-am mulțumit din priviri pentru eleganță și delicatețe.

Chandan, ager, a prins subtilitatea momentului, dar, cum nu era dispus să renunțe cu una cu două la avantajul oferit de îndreptățita-i amărăciune frățească, nu și-a trădat satisfacția. Doar că eu îl știam prea bine și recunoșteam semnele capitulării. Avea o cută minusculă între cele două mari dintre sprâncene, care, atunci când se relaxa, dispărea cu totul. Nu mi-a prins mâna întinsă spre el, dar a molfăit niște cuvinte de neînțeles.

— Înțeleg că, dacă nu ți-ai pierdut mințile definitiv, reluă când îmi zări privirea confuză, e o noimă în gestul tău de mai devreme. Vreau să aud.

În mod deliberat, evita să-l includă și pe Raeran în cercul marii dezvăluiri; ochii lui erau ațintiți doar asupra mea, și nici măcar ca din întâmplare nu-l cuprindeau și pe elf în lumina lor curioasă.

— După cum ai aflat, căsătoria mea cu Raeran a avut un rost…

— Unul inițial, bombăni cu o sprânceană ridicată. Înțeleg că el s-a schimbat între timp.

— Nu s-a schimbat…

— Ah, nu! A devenit picant! mă întrerupse din nou, arzându-mi auzul cu batjocura din ton.

Am strâns din buze, iritată.

— Una dintre clauzele din tratatul de pace dintre oameni și elfi se referă la faptul că se bucură de grațiere doar membrii acelei familii cărora nu le-au fost aduse acuzații de omor pe teritoriul Erfenorului, am vorbit apăsat, nelăsându-l să mă întrerupă iar cu vreun comentariu acid.

Chandan a amuțit brusc, privindu-mă neîncredere. Clipi des și scutură din cap, încruntându-se cu un aer confuz.

Anihilarea Nadașilor devenise țelul său suprem de la o vreme încoace, viermele care îi rodea din inimă și îi făcea carnea scrum. Durerea mușcăturii otrăvitoare devenise însă singurul ghes ce îl îndemna să vadă un rost în fiecare nouă zi trăită ca un dezertor din propria viață. Îi amintea că avea încă pentru ce aștepta zorile, avea încă pentru ce mulțumi Mamei tuturor zeilor. Dorința de răzbunare luase locul tuturor celor pierdute și atâta își schimonosise chipul, încât Chandan nu-i mai vedea hăurile negre ce țineau loc de ochi și nici văgăuna ce înghițea toată lumina din sufletele victimelor sale.

— Explică, te rog, murmură abia auzit.

— Elfii sunt însoțiți de un înțelept de-al lor, un cărturar care îți poate da oricâte detalii dorești. Esența e că, dacă tu îl ucideai pe Aro, tot ce am făcut noi până acum ar fi fost în…

M-am oprit dintr-odată. Despre ce naiba vorbeam? Actul de căsătorie dispăruse, iar noi nu aveam nicio șansă să-l recuperăm. Urmele lui Bruno se topiseră ca fuioarele de fum în noapte. Lena, marmosetul, nu părea să fie nimic mai mult decât un animal jucăuș, mereu în căutare de ceva de ronțăit și, dacă la început ne făcuserăm vreo iluzie că țiganul avea s-o caute sau că ea îi putea lua urma, o pierduserăm definitiv. Ce festă jucase circarul minților noastre și ce vrajă ne înconjurae multă vreme după ce el părăsise trupa lui Zache, era imposibil de spus. Cea căreia îi căzusem eu pradă își mistuise acum ultima unduire.

Înghețată, m-am sucit de trunchi și l-am privit pe Raeran.

— Pe Mama tuturor zeilor! am strecurat bâlbâit. Și tu, dar și eu am făcut o greșeală cât noi de mare!

Ca și când timpul s-ar fi oprit în loc, iar eu aș fi devenit conștientă doar de prezența lui Chandan lângă mine, i-am auzit pulsul căpătând un ritm haotic și i-am văzut fiecare fir de păr ridicându-i-se pe ceafă și brațe. Nu înțelegea ce voiam să spun, dar probabil că expresia chipului meu era suficient de evocativă.

— Despre ce vorbești, Nayan? mi-a prins umerii între palmele lui, aproape zdrobindu-mi oasele în strângerea ca un spasm.

Eu însă nu-mi luam ochii de la Raeran. Revelația mea rece nu-l tulbura, semn că se gândise la ce-mi trecuse mie prin cap cu mult înainte.

— Îl vom găsi, spuse calm. Nu am niciun dubiu.

— Despre ce dracu` vorbiți? ridică Chandan tonul. Dacă o să-mi spuneți acum că v-ați dat seama că trebuia să mă lăsați să-l omor pe Aro, pe Mama tuturor zeilor!, ar fi bine s-o luați la goană, fiindcă s-ar putea să iau gâtul vreunuia dintre voi doar ca să-mi potolesc turbarea.

Capul mi s-a rotit încet, în mișcări fragmentate, către fratele meu. Mi-am dat seama că pierderea actului de uniune nu era singura problemă în momentul ăsta. Atunci când scăpa din lesă, furia lui Chandan făcea ravagii. Nu exagera deloc când spunea că ar fi fost bine s-o luăm la goană.

Dar asta ar fi făcut Nayan cea de dinainte.

— Cu toții ne-am schimbat, frate, am scăpat printre buzele golite de sânge.

Chandan smuci capul înapoi, ca un șarpe pregătindu-se de mușcătură. Miji pleoapele și adună buzele într-o grimasă.

Nu doar eu simțeam vibrația tensionată a momentului, căci Raeran s-a apropiat de noi, pregătit să mă apere dacă era nevoie.

— Și cu toții suntem alții, am continuat, căutând cu înfrigurare acele cuvinte magice pe care să le spun fratelui meu, și la care el să nu exulte violent. Nimic din ce s-a întâmplat după ce ai plecat de acasă n-a fost vina vreunuia dintre noi. Nimic, din acea clipă și până acum. E important să reții asta și să nu te enervezi.

Buzele lui Chandan se întredeschiseră, iar ochii i se rotunjiseră a mirare. Era curios ce anume pregăteam și avea nevoie de o astfel de introducere.

— Actul de căsătorie ne-a fost furat.

Imediat după ce am spus asta, dinții mi s-au încleștat îndărătul buzelor.

Pleoapele lui Chandan s-au ridicat atât de sus, încât am zărit conturul perfect al globilor săi oculari. Era limpede că încă nu reușise să deznoade toate ițele încurcăturii, iar eu speram să n-o facă prea curând, și să lase înțelegerea să-i pătrundă în cap încetul cu încetul, evitând astfel ca șocul să i se descarce în inimă deodată, cu forța nimicitoare a unui fulger.

A fost rândul meu să amuțesc când l-am văzut izbucnind brusc în râs.

— Când un lucru e prea frumos să fie adevărat, al dracu` să fie el dacă e adevărat! reuși să îngaime printre hohote nervoase.

Săltă în picioare și dădu o tură în cercul cortului. Hazul i se pierdea cu fiecare pas care răscolea nisipul roșu. M-am ridicat și eu și m-am dus lângă Raeran.

— Și cu toate că știați asta, m-ați oprit să-l omor pe Aro Nadas? stătu locului și se întoarse pe călcâie spre noi cu mâinile unite la spate.

— Dacă ai fi făcut-o, ai fi distrus cea mai bună șansă pe care familia voastră o are în clipa de față, vorbi Raeran.

— Vorbeam cu tine? se încruntă Chandan.

— O să vorbești, replică elful, aparent imun la grosolănia fratelui meu. Actul de uniune a dispărut acum două nopți, dar circumstanțele în care s-a întâmplat și cele care s-au întâmplat după furt m-au încredințat că nu e vorba de o pungășie întâmplătoare. Cineva urmărește ceva.

— Ce?

— Încă nu îmi este limpede.

Îmi dădeam seama cum trebuia să i se pară lui Chandan atitudinea lui Raeran. Trebuia să fie ori nepăsare, opri naivitate copilărească. Eu știam că nu era nici una, nici alta, ci felul așezat în care elfii judecau lucrurile.

— Dacă l-ai fi ucis pe Aro, continuă Raeran, deși grimasa ce se adâncea pe chipul lui Chandan, asprindu-i frumoasele trăsături, ar fi descurajat pe oricine și i-ar fi înghețat cuvintele pe limbă, n-ar mai fi fost cale de întors. Nadas s-ar fi văzut îndreptățit să meargă mult mai profund cu răzbunarea lui. Uiți că tatăl tău este în mâinile lui. Vrei să-i semnezi sentința la moarte? Dar frații voștri despre care nu mai știți nimic? Dacă sunt în mâinile lui? Omorându-l pe fiul lui Nadas e ca și când tu însuți i-ai înfige fiecăruia câte un pumnal în inimă. Dacă omul ăsta este așa cum mi s-a povestit, ceva anume îl împiedică acum să-și desăvârșească opera distrugătoare. Orice imprudență din partea noastră poate destabiliza balanța asta și așa instabilă.

— Dacă înțeleg bine, se strâmbă Chandan, tu numești uciderea celui care mi-a siluit sora „imprudență”?

Raeran strânse pleoapele. Cerbicia Torililor nu înceta să pună la grea încercare îngăduința fără margini a elfilor.

 

 

Cât mai e până apare cartea

O poveste despre

Alegeri

După ce lumea lui Nayan Toril a fost spulberată, ea a fost nevoită să facă alegeri extreme. Pentru prima oară în viața ei, nu s-a pus pe sine pe primul loc.

Prietenie

Alianța cu totul întâmplătoare cu seminția elfilor s-a dovedit a fi tot ce Nayan și frații ei aveau nevoie pentru a se tămădui de răul făcut de oameni.

Iubire

Inima unei copile poate simți de multe ori fiorii a ceea ce poate cu ușurință să interpreteze ca dragoste. În cartea a doua se vor încurca multe, dar se vor dezlega și mai multe.
Regatul inocentilor - 2
Citește mai mult