Cu peste șase sute de ani în urmă, Esrendellul era locuit în bună înțelegere de oameni și elfi. Cu timpul însă, din rândul seminției oamenilor s-au ridicat voci care au cerut independența, inoculând în conștiința poporului convingerea că, astfel, muritorii o vor duce mai bine.
Conducătorul elf …
🧝 „Elful Raeran l-a înlocuit pe Legolas în inima mea.
Cred că asta spune tot!”
– recenzie goodreads.com –
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul…
Ca și când jobul de la barul Luxura și misiunea încredințată de cei de Dincolo n-ar fi fost suficiente bătăi de cap pentru Oriana, primește și postul de baby sitter pentru un nou recuperator cam… stângaci.
Gudila nu acceptă soarta …
“Să nu speraţi a mai privi la ceruri,
voi, care treceţi dincolo cu mine,
în bezna fără veac, în foc şi-în geruri.”
Purgatoriul… Locul a cărui existență este negată de credința ortodoxă și despre care catolicii cred că este un loc de curățare al sufletelor păcătoase.
Ce ar fi să aflăm ce este, de fapt?
Întoarsă în Chaos, descoperă că sacrificul pe care a fost nevoită să-l facă pentru a ajunge din nou aici a avut un preț prea mare, unul pe care a crezut că-l poate plăti, dar care, în realitate, i-a golit lumea de toate elementele care i-o făcuseră dragă înainte.
Lia este o tânără jurnalistă, angajată a unui tabloid bucureștean. Viața ei decurge liniar, fără evenimente notabile, până într-o zi când este trimisă pe teren, cu misiunea de a lua un interviu unui bărbat acuzat de mai multe crime…
Legăturile dintre Lia și Luca sunt profunde. Cei doi au trăit în alte timpuri, la începuturile omenirii, ca Lheya și Beleth, într-un oraș numit Elazard, însă povestea lor nu a ajuns la final nici în zilele noastre. Abia acum s-au regăsit cu adevărat, iar amintirile altei vieți vin peste ei ca un tăvălug și îi forțează să se privească …
Legăturile dintre Lia și Luca sunt profunde. Cei doi au trăit în alte timpuri, la începuturile omenirii, ca Lheya și Beleth, într-un oraș numit Elazard, însă povestea lor nu a ajuns la final nici în zilele noastre. Abia acum s-au regăsit cu adevărat, iar amintirile altei vieți vin …
Iubirea pentru prințul demon a aduce pe Lia în tărâmurile celor șapte orașe, în Rosenar. Doar că acum nu este singură, căci poartă în pântece rodul pasiunii dintre ea și Beleth. Disperată să afle sensurile cimiliturilor din pergamentul găsit în podul vilei din capitală, căutând cu înfrigurare soluția care să-i permită să-și salveze fiul și iubitul, pornește într-o călătorie extraordinară spre locul misterios ce promite să răspundă întrebărilor despre profeție..
Ana Simion este fiica unor imigranți români pe tărâmul tuturor posibilităților. În urma unei întâlniri pe nevăzute, aranjată de o prietenă, cunoaște un bărbat pe care îl antipatizează, fără drept de apel, încă din primele minute…
Andrei este un bărbat fermecător. Are o carieră de succes, o soție iubitoare și un copil pe care-l adoră. Andrei a fost dintotdeauna un vânător de senzații. Îi plac femeile. Mult.
Regatul inocenților s-a dovedit a fi o lectură deosebită. Autoarea ne poartă pe tărâmurile elfilor, unde până acum a domnit Tolkien. Theo Anghel a reușit să-și creeze un loc al ei de-a dreapta maestrului!
Ați citit fantasy scris de Theo – știți că poate fi amuzantă, ironică, emoționantă... În cartea asta am descoperit combinația perfectă între Tolkien și George Martin.
O carte pe care am citit-o cu sufletul la gură. Autoarea dovedește că este o demnă urmașă a lui Tolkien. Felicitări pentru lumea magică pe care ai zugrăvit-o pentru noi, cititorii...
Seria Am murit, din fericire - un crescendo al fascinației!
Theo Anghel a îndrăznit să scrie cărți ce pot rivaliza cu Jurnalele Vampirilor sau cu oricare altele din acest gen.
Există cineva căruia nu-i plac poveștile?
Îndeosebi cele spuse noaptea, în jurul unui foc strașnic?
Eu așa am crescut. La țară, la bunicii mei care aveau pământ, două văcuțe, găini și o curte plină cu zarzavaturi.
La finalul unei zile de muncă, vecinii se adunau „pe marginea șanțului” și povesteau. După ce epuizau toate bârfele de genul „ai auzit ce-a făcut a lu` Fandositu?”, „au găsit-o moartă-n casă pe Ralița, cică a băut spirt fiindcă nu avea bani de țuică”, mai despicau și firul în patru despre cele tangibile, treceau la ale spiritului.
Poveștile cu strigoi îmi făceau părul măciucă. Cele despre iele, deși mă temeam de ele, căci, dacă prindeau pică pe cineva nu era de bine!, îmi plăceau cel mai mult.
Și iată cum astăzi, la mulți ani după acele vremuri minunate, simt eu însămi nevoia să spun povești.