Îmi amintesc cu drag cum unul dintre cunoscuții mei a exclamat, după ce a citit Întoarcerea, vol. 1 al seriei Am murit din fericire, imediat după lansare: Vai, Theo Anghel a scris cuvântul „cur”!

Am scris doar „cur” pentru că eram  începătoare, încă încercam să-mi găsesc stilul. Cenzuram momentele de cruzime, imaginându-mi că nu se cuvine să le las în lume atât de brutale, dar și pe alea erotice, tot din același motiv.

Timpul a trecut și am depășit jena celui nesigur pe scriitura sa. Am învățat de la cei mai mari că nu trebuie să ții nimic pentru tine. O carte trebuie să fie ca viața: zguduitoare, șocantă, pulsând ca o inimă sub efectul adrenalinei.

Așa se face că unii dintre fanii seriei Am murit, din fericire au fost uluiți de brutalitatea celui de-al treilea volum, Dincolo. Oriana ajunsese în Purgatorio. Nimeni n-o aștepta acolo cu flori, icre negre și așternuturi din satin. Era care pe care.

Totuși, la capitolul erotism, încă am păstrat totul sub niște voaluri prea puțin transparente.

Am rezolvat și asta în seria Păcatele fiului. Unii dintre cititori s-au îmbujorat, au tușit ușor jenați, iar unii dintre recenzenți au trecut în viteză peste momente (aici fac o paranteză… din câte am observat, cei mai rușinați au fost recenzenții foarte tineri, semn că experiența de viață îți dă curaj să spui tuturor lucrurilor pe numele lor adevărat).

În general, nu mă las deviată de la un traseu anume de părerile celorlalți, astfel că nu m-au influențat cei care au spus că într-un fantasy nu merge atât de mult erotism. Merge de minune în fantasy-ul meu, în seria mea. Au demonstrat-o vânzările.

Dacă în primul volum, Luca (Beleth) și Lia (Lheya) doar s-au tachinat și și-au dat târcoale, înnebuniți de semnalele pe care și le transmiteau fără voie, de la finalul cărții a doua, erotismul a explodat.

Prima scenă erotică mai serioasă s-a petrecut în fortăreața lui Beleth din inima Iadului (doar era un demon!).

Vă las un fragment mai jos.

Nu voi putea să urmez tiparul în Regatul Inocenților, fiindcă personajele sunt diferite de cele din Păcatele fiului. Încă îi studiez pe Raeran și Nayan, încă aștept să-mi dezvăluie cât de departe pot merge cu ei.

Vom vedea. Este o călătorie încă necunoscută și pentru mine.

Fragment Păcatele fiului – cartea a doua

Amețeala mă prinse în vârtejul ei când, gentil, prințul
strecură un genunchi între picioarele mele, apoi și pe celălalt.
Ca să-mi înăbușe spaima, gura lui îmi desfăcu buzele
tremurânde, iar limba flămândă se înlănțui cu a mea.
Începeam să cred că nu puteam face față unei astfel de
experiențe, deși frisoanele sălbatice care-mi cuprinseseră
nervii stârneau părți ale personalității mele ce dormitaseră
profund până acum și care mă intrigau, fiindcă aveau o
dorință insațiabilă de a simți plăcerea carnală.
— Ai încredere în mine, Lheya, iubita mea, îmi susură
dulce în ureche.
Ca sub efectul unei vrăji, coapsele mi s-au relaxat și
l-am lăsat să mă atingă după cum îi era voia.
Când buzele lui s-au desprins de ale mele și au coborât
pe gât, am oftat adânc.
— Te rog, am scăpat. Simt că leșin.
Alunecă spre sâni, îi mușcă ușor, și coborî mai jos.
— Asta trebuie să simți.
— Ești sigur?
— Sunt sigur, a spus, și i-am simțit zâmbetul pe abdomenul
meu.
Când a vrut să coboare spre pântece, mi-am înfipt
mâinile în părul lui și l-am tras spre mine. M-a cutremurat
farmecul chipului său așa cum arăta acum, adâncit în vraja
de a mă poseda cu toate simțurile.
— Lheya, șopti.
Am scos un sunet ciudat pe post de răspuns.
— Ai idee în ce nebunie mă aruncă frumusețea și puritatea
ta?
Nu era o întrebare, căci n-a așteptat răspuns. A alunecat
peste mine, cu pielea lui frecându-se de a mea, și m-a
privit. Mâna dreaptă mi-a cuprins sânul și mi l-a masat
ușor. Genunchii au început să-mi tremure. Ochii lui nu
mă slăbeau o clipă și, nici să fi vrut nu-i puteam dezlipi pe
ai mei din strălucirea nelumească în care palpita acum o
nuanță nouă.
Foarte adânc, în profunzime, pântecele începu să-mi
pulseze. Surprinsă de această nouă senzație, mi-am încordat
mușchii picioarelor. Mâna prințului a coborât acolo și
m-a mângâiat.
— Nu mai face asta! am gemut, cu capul dat pe spate.
— Nu-ți place?
— Îmi place prea mult, asta e problema, am îngăimat,
umezindu-mi buzele des, fiindcă o arșiță ciudată mi le
pârjolea fără milă. Nu se cuvine…
— Destinde-te, iubito! O să facem o mulțime de lucruri
necuviincioase. Nu te rușina. Suntem doar noi doi aici. Nu
te sfii, sunt al tău, iar tu ești a mea. Ce facem acum e la fel
de natural ca respirația.
— Nu-mi vine să leșin de câte ori respir, am replicat,
apucând o șuviță din părul care mi se răsfirase pe pernă și
ascunzându-mi cu ea chipul îmbujorat.
Râsetul senzual al bărbatului căruia aveam să mă
dăruiesc a reverberat în excitații brutale în miezul feminității
mele. Mâna i se strecură în interiorul coapselor
mele, deschizându-le cu gesturi blânde. A alunecat ușor în
sus. Bărbăția lui îmi presa pântecele de parcă ar fi fost o
bucată de metal încins. Mi s-a făcut iar frică. Tremurul din
genunchi a urcat cu viteză prin musculatura mea încordată
și mi-a cuprins trupul întreg.
— Nu are de ce să-ți fie teamă, mă asigură din nou,
sărutându-mi buzele prelung. S-ar putea să te doară puțin.
Mă voi opri atunci. Nu te teme.
Când bărbăția lui a pătruns doar puțin, am strigat cât am putut de tare, strângându-l între coapsele mele în agonie.
— Doare? întrebă cu voce tandră.
— Nu, dar…, am înghițit în sec. Mi-e frică.
Surâse din nou, înfiorat de senzațiile pe care trupul
meu închizându-se strâns peste al lui i le oferea. Tremura
la fel de tare ca mine. Buzele îi coborâră pe gâtul meu, apoi
îmi arse pielea sânilor cu fierbințeala aceea fatală care mă
scotea din minți.
Mai alunecă puțin în mine, gemând și strângându-mi
fesele între palme.
Oh, pe toți zeii! Ce-mi face? Este…
Respirația mi s-a oprit când o arsură puternică mi-a
cuprins partea inferioară a corpului.
…